Bună, mă numesc Mădălina și sunt absolventă a Liceului “Danubius” din orașul Călărași.
Poate vă gândiți acum, cine este această fată și de ce a scris aceste rânduri ? Ei bine, la prima vedere, par și chiar sunt o persoană obișnuită, însă în raport cu elevii acestui liceu povestea mea este alta, pe care aș vrea să o împărtășesc cu voi.
Sunt basarabeancă cu rădăcini profunde tocmai din inima Republicii Moldova și anume din orășelul Telenești. Cu patru ani în urmă, după finalizarea ciclului gimnazial, fiind copilă ambițioasă și dornică de libertate, am hotărât să-mi continui studiile la un liceu din România. Părinții mei niciodată nu au fost împotrivă, din contra, m-au susținut cum au putut e mai bine. Aveam 15 ani când am luat prima mea decizie matură, mă simțeam atât de independentă și cu capul pe umeri.
Ajunsă în Călărași, eram însoțită de mama mea, steaua mea călăuzitoare. Un oraș mare la prima vedere, în care nu cunoșteam pe nimeni și nimeni nu mă cunoștea pe mine. Aveam impresia că eram pe cale de a începe o nouă viață.
12 septembrie 2016 – prima zi de liceu, aceasta este data în care am scris prima filă în noua carte a vieții mele. Îmi amintesc foarte bine acea dimineață însorită, atunci când înainte să plecăm la liceu, mama mi-a spus: “Cum îți așterni, așa dormi” iar aceste cuvinte mi-au devenit motivație pe parcursul celor patru ani ce urma să-i petrec la 700 kilometri distanță de casă și de familie.
Nu prea îmi amintesc primele săptămâni la liceu, dar știu cu siguranță că veneam cu drag. Era ceva nou pentru mine, oameni noi, gândiri deosebite, locuri fascinante, toate aceste mă inspirau și mă făceau să iubesc liceul din ce în ce mai mult.
Îmi amintesc colegii de clasă întrebându-mă dacă în Republica Moldova avem televizor sau internet, fapt ce mă amuza extrem de mult. De asemenea, eu, cunoscând limba limba rusă, în fiecare zi trebuia să le traduc ceva, iar ei încercând sa imite îmi provocau râsul, deoarece limba rusă cu accent românesc nu sună deloc bine :))) Dar niciodată nu mi-a parut rău că o știu!
Danubius a fost locul în care m-am format, m-am maturizat și am reușit să mă afirm, la un alt nivel. Danubius m-a învățat să lupt pentru ceea ce-mi doresc cu adevărat. Danubius m-a învățat să respect ca să fiu respectată. Danubius mi-a insuflat și mai mult dorința de a cunoaște.
Clasa a X-a a fost un an excepțional pentru mine, deoarece clasa mea a început să fie coordonată de o altă dirigintă, doamna Măcinic Daniela, pe care o îndrăgisem încă din primul an. Am simțit atunci o ușurare, am simțit că în viața mea a intrat o persoană care mă va schimba, mă va motiva și mă va îndrăgi reciproc. Așa și a fost! Sunt mândră să spun acest lucru aici, aș vrea ca toți să-i cunoască căldură sufletească și omenia acestei doamne excepționale!
Pe parcursul celor patru ani de liceu, am trecut prin multe întâmplări, am râs, am și plâns, dar niciodată nu am regretat că sunt elevă a liceului Danubius.
Vreau să recunosc aici (de ce aș minți?), au fost situații în care m-am simțit discriminată și marginalizată, mă închideam în mine pentru o anumită perioadă, fără a spune la cineva ce se întâmplă. Nu voiam să pun povara mea pe umerii altei persoane. Știam că eu am ales acest drum și îmi asumam aceste probleme.
Dar, inevitabil au fost și momente frumoase, în care eram lăudată, momente în care stăteam de vorbă cu doamna dirigintă ore în șir, uneori atingând teme din alte domenii, excluzând viața școlară, momente în care râdeam în hohote sau activități realizate împreună cu clasa. Eram dornică mereu de a realiza activități de voluntariat, pe unele chiar le-am dus la capăt!!
Doamne, câtă lume bună lucrează în acest liceu! Când aveam vreo problemă, eram sigură că doamnele de la secretariat mă vor ajuta cu siguranță.
Danubius este un liceu atât de norocos! Are atâția profesori pe care i-am îndrăgi…
Danubius a devenit a doua casă,
Danubius a devenit a doua șansă,
Liceul în care m-am cunoscut pe mine,
Și știu că succesul se obține,
Doar prin muncă asiduă,
Și încredere în sine!
Danubius este accentul gloriei mele,
Situat grav pe a mea personalitate,
Danubius este oglinda minții mele,
Teatru realist, format din patru acte.
Locul care m-a motivat să intru în război,
O bătălie crâncenă între speranță și nevoi,
Locul care m-a învățat să țin capul sus,
Pentru că ce se petrece la răsărit,
Se uită la apus.
Autor: Mădălina Manin – clasa a XII-a D, Științe sociale
