Vreau să-ncep cu o-ntrebare:
Omul are-nfățișare?
Dacă, da…
Atunci, ce-i oare?
Floare, soare sau e pom
Ori e-o pasăre în zbor
Tot ce știm e că trăim
Cum o facem, nu mai știm
O clepsidră așezată
Pe o masă de pământ
Omul ține timpu-n palmă
Palma-l leagă de pământ.
Cum spuneam, viața-i oriunde
Numai c-o ținem în loc
Atunci când spui „nu” la toate
Și vrei doar să ai noroc.
Când te rogi, ții ruga-n palme
Când ți-e greu le forfotești
Când ți-e bine bați din ele.
Când ești furios lovești.
Este greu pentru noi toți,
Supărările ne-ncearcă
Să-ți imaginezi atunci
Că viața e doar o ARTĂ!
Elena Gheorghe este elevă în clasa a XII-a C, în cadrul Liceului Danubius. În ultimii ani i-au crescut în suflet livezi de gânduri. A învățat să le culeagă rodul și să îl ofere tuturor, din toată inima. O simplă temă curentă, vizând un exercițiu de creativitate, i-a oferit Elenei ocazia de a-și afirma și expune sufletul poetic. Cu acordul ei, ducem acest dar către întreaga comunitate.
Mulțumim, Elena!
