Le mulțumim tuturor absolvenților care au dorit să onoreze o sărbătoare care le-a fost dedicată de întregul corp profesoral al Liceului Danubius.

Ultimele luni de distanțare fizică și-au spus cuvântul, spațiile au devenit mai mari, distanțele le-au umplut, grijile absolvenților au fost canalizate exclusiv către obstacolul examenului de Bacalaureat. În mod firesc, un eveniment al reîntâlnirii la distanță, implică distanță.

Fiecare “ultim clopoțel” este o bucurie, în egală măsură o tristețe. Se intuiește în această perioadă tot abisul existențial, lipsa oricăror repere clare, lipsa orizonturilor, freamătul unei așteptări oarbe. Este esențial pentru proaspeții majori, ca adulții să le fixeze temeinic pașii în solul tremurător al viitorului. Să li se ofere încrederea că viitorul este doar calea spre împlinire, nu spre eșec. Cele mai bune călăuze sunt oamenii împliniți, oamenii care au modelat viitorul și care-i știu fertilitatea. Profesorii, prin excelență, sunt asemenea oameni. Ei văd cum an de an, generație după generație, oameni noi se ridică și edifică lumi noi.

Ultimul clopoțel al Liceului Danubius a reunit energii pozitive, aspirații și multe emoții pricinuite de avalanșa de amintiri.

Mulțumim pentru răbdare, pentru înțelegere, pentru flexibilitate, pentru toți a fost “prima dată”. O condiție care, astăzi, îi solidarizează deopotrivă pe elevi, părinți și profesori.