Articol scris de Andrei Marcu. Fotografii realizate de Dănuţ Tudorache
Pe data de 4 martie, a avut loc un eveniment inedit, domnul Mircea Dinescu ne-a delectat cu lansarea unei noi cărți. A nouăsprezecea la număr, numită „Scaunul cu trei picioare”. „E un soi de elogiu al simplității și o întoarcere, pentru că avem nevoie de întoarcere la simplitate și la tehnica țăranului român care a inventat tehnica asta cu scaunul cu trei picioare. E o chestie de matematică. Chiar m-a sunat fostul meu profesor de matematica (eu n-am fost bun la matematică) ca să-mi spună: ”Știi că scaunul cu trei picioare nu se răstoarnă niciodată? Scaunul cu patru picioare, dacă-l pui pe câmp, pe arătură, se răstoarnă!” Ăla cu trei picioare, nu. Ţăranul a gândit bine. Bine, aici e și cu scaun la cap (pe copertă), dar unii au dulapuri la cap… „(sursa: TVR 1). Acesta este comentariul autorului referitor la titlul cărții.
Scriitor contemporan, Mircea Dinescu și-a început cariera de scriitor în 1967 cu poezie la revistă „Luceafărul”, urmând ca mai târziu, în 1971, să-și publice primul să volum de poezie „Invocarea nimănui”. Volum distins cu premiul Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut. Este redactor la Luceafărul (1976-1982) și România literară (1982-1989). Talentul literar remarcat de numeroși critici (Lucian Raicu, Alex Ștefănescu, Nicolae Manolescu etc.) este încununat cu numeroase premii literare (Premiul Herder, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, Premiul Academiei Române pentru Literatură și altele.).Este redactor la Luceafărul (1976-1982) și România literară (1982-1989). Talentul literar a fost observat de criticii (Lucian Raicu, Alex Ștefănescu, Nicolae Manolescu etc.) este încununat cu numeroase premii literare (Premiul Herder, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, Premiul Academiei Române pentru Literatură ș.a.).
După ce i-a acordat un interviu lui Gilles Schiller, în februarie 1989, publicat în cotidianul „Libèrte”, în care atacă explicit regimul Ceaușescu, este supus arestului la domiciliu și i se ia dreptul de semnătură. A fost prezent în studiourile Televiziunii Române în timpul revoluției din 22 decembrie 1989. După revoluția din 22 decembrie 1989 este președintele Uniunii Scriitorilor (1990-1993), de unde a demisionat în urma unui scandal.
Acesta urmează să înființeze revistele de satiră politică Academia Cațavencu (1990), Plai cu boi (2001) și Aspirina săracului (2003), este membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și fondatorul portului dunărean cultural Cetate (Calafat), fiind proprietarul moșiei, conacului și morii care i-au aparținut boierului Barbu Drugă. În anul 2003, în numărul dedicat „eroilor”, revista Time Europe îl nominalizează pe Mircea Dinescu la categoria „Hate Busters”.(surse: Wikipedia, Aspirina Săracului, Cațavencu)
Mircea Dinescu este în concluzie un om care va rămâne în istoria României, poate chiar a lumii că un mare poet. Cum știm cu toții un poet nu este valorificat cât timp este în viață, cel mai bun exemplu este Mihai Eminescu. Revoluționar, scriitor, politician și redactor. O adevărată mândrie pentru acest popor.
Jurnalul de Călăraşi a surprins în materialul video de mai jos evenimentul lansării noului volumul de poezie.
