Marți, 19 aprilie 2016, in cadrul programului „Școala altfel”, s-a desfășurat în Liceul Danubius concursul de creație literară „Lumea mea, lumea ta, lumea cărților”, organizat de catedra de Limbă și literatură română, cu susținerea filialei Călărași a Asociației ADEPT și a bibliotecii liceului.
Organizatori:
prof. Vîrdol Oprica
prof. Mihaela Slujitoru
prof. Mădălina Pârvulescu
bibl. Elena Barbu
La concurs s-au înscris elevii creatori din liceu, jurizarea fiind realizată de prof. Roxana Dumitrescu, Alina Drăgan, prof. Dumitrel Toma.
Câștigătorii au primit premii în cărți oferite de Asociația ADEPT.
Premiul I a fost obținut de eleva Maria – Alexandra Medeșan, din clasa a XI-a B, cu texyul „Voi sunteți praful de stele”
Voi sunteți praful de stele
„Știi ce înseamnă cu adevărat să mângâi cerul în fiecare dimineață cu ochii plini de speranță, ca mai apoi să simți efemeritatea ființei umane zdrobindu-te? Ai încercat vreodată să pictezi pe al tău cer albastru în pensule folosite pentru schițarea altor fețe, altor vieți? Paleta de culori este plină, mii și mii de culori împrăștiate, un amalgam al minții tale, dar pensula rămâne veșnic uscată. Rămâne uscată când ființa care ocupă acest corp construit din praf de stele încearcă să se lanseze în ale universului brațe. Rămâne uscată când încerci să conturezi lumea ta, visul tău. Dar momentul în care atomii și celulele vorbărețe din jurul tău încep să cânte, pensula prinde viață. Atomii și celulele te încurajează, îți explică ce trebuie să faci, cum să faci, când să faci, de ce să faci. Îi asculți.
Dar tu ce vrei să faci? Ai ascultat vreodată vocile minții tale, șoaptele stinse de așteptările altora, dorințele tale? Le-ai auzit vreodată glasul duios plin de speranță și viață? Le-ai ascultat cântecele dedicate infinitului minții tale? Răspuns: nu. Nu, pentru că ai fost prea ocupat ascultând sunete exterioare. Nu, pentru că ai fost prea ocupat să simți vibrația vieții altora, nu a ta.
Tu, un adolescent, copil al universului, tu vrei să vezi o lume colorată, infinitul promis, ci nu cel stins pe care ei ți-l aruncă în brațe: “Nu poți face asta, tu doar visezi.” Tu, adolescentule, tu vrei să scrii poeme dedicate nebuniei, iubirii, poeme care să exclame: “Ăsta sunt eu!” Dar mâinile tale sunt încătușate, iar gura îți este acoperită. Ochii îți sunt închiși, urechile astupate. Ei vor sa nu faci, să nu zici. Ei vor să nu vezi, să nu auzi. Tu ești doar un adolescent, tu trebuie să urmezi sfaturi, să îi asculți pe ei și să îți construiești lumea după vorbele lor, că doar ei știu mai bine, nu?
Încă din vârsta copilăriei visai să simți căldura lumii, să revoluționezi lumea cu ale tale gânduri și idei, să înnoți printre nori și să atingi soarele. Creșteai și doreai să devii fie doctor, fie veterinar sau profesor, polițist sau pompier. Voiai și vrei să schimbi, să știi, să simți. Tu ești unul dintre nucleele viitorului, dar tot tu ești cel care nu are curaj să fugă de normalitatea și dorințele lor. Ți-e frică să nu îi dezamăgești sau să îi superi – sentimentele te controlează. Tu ești un visător, un sensibil care vrea multe, dar frica te urmărește.
Prima dată ai cunoscut frica în momentul în care ai purtat o uniformă și urmăreai un program de educație. Același inamic din zilele prezente te urmărea: așteptările. Fii orice, dar nu fi tu! Nu fi tu, pentru că imaginația ta este periculoasă, vei fii catalogat drept un rebel! Ai învâțat tot ce ei ți-au spus că trebuie să înveți, dar niciodată ceea ce voiai tu să înveți.
Însă toate au un capăt. Ai crescut. Vorbele lor le-ai învățat deja, le știi toate replicile, tu știi tot ce pot ei. Dar ei nu știu ce poți tu.
Ei nu știu că tu mângâi cerul în fiecare dimineață și știi ce vrei să faci, că efemeritatea ființei umane nu te mai zdrobește, ci te întărește. Ei nu știu că tu îți pictezi cerul așa cum vrei tu, schițezi ce fețe vrei tu. Ei nu vor știi și nu vor înțelege niciodată cum, deodată, pensula ta a prins viață. Acum, corpul tău din praf de stele simte brațele universului și vrea mai mult. Vrea ca alții să cunoască toate aceste taine și să simtă această căldură.
Momentul în care te-ai desprins de lumea lor a fost momentul în care ai început să realizezi tot ce poți să faci, universul tău a cunoscut o expansiune de așa natură încât sufletul ți s-a umplut de bucurie! Tu, adolescentule, ai realizat că nu ești un exclus, nu ești o monstrozitate; tu ești noua generație. Tu ești cel care și-a înghițit dorințele, și-a îngropat visele, ca mai apoi să fie căutate de ele. Tu ești cel care era speriat și nefericit, în continuu stăpânit de anxietate, de sentimentul de ‘neajuns’. Credeai că lumea este compusă numai din ei, din cei care îți dictau cum, ce, unde și de ce să faci și niciodată nu îți imaginai că există, răspândiți pe aceeași planetă ca tine, ființe cu aceleași idealuri, vise și dorințe.
Frica și așteptările din trecut vă unesc. Acum voi știți cine sunteți și de ce sunteți: sunteți creatorii viitorului și îi veți elibera pe cei ca voi de temeri. Voi știți acum că lumea nu este binară. Lumea este nemărginită, nelimitată și inepuizabilă. Împreună, voi sunteți o furtună, voi sunteți viitorul.”
Premiul al II-lea a fost obtinut de eleva Nicoleta Luci Reghis, din clasa a X-a C.
Premiul al III-lea a fost obtinut de elevul Gilbert Luca, din clasa a X-a A.
S-au acordat și mențiuni și diplome de participare.
